Nikon DF este cel mai recent model lansat de brand-ul nipon, atrăgând asupra sa un număr foarte mare de reacții. Nikon a comunicat noul model sub mesajul „Pure photography” (Fotografie pură). După ce am realizat primele fotografii am înțeles cu adevărat care e rolul acestui mesaj și ce are să însemne. Dar vă voi povesti despre asta în continuarea articolului.
Încă de la început aparatul îți oferă o adevărată experiență. Ambalajul nu mai este deloc în tiparele celorlalte D-SLR-uri Nikon, iar în momentul în care iei aparatul în mână observi că e oarecum mai mare decât te așteptai, dar și mai bine construit. Corpul este destul de solid, iar rotițele de pe partea superioară sunt și cele în același ton. Chiar și cu o utilizare mai rapidă, fără prea multă atenție, a lor simți că poți avea încredere.
În ceea ce privește construcția corpului nu mi-a plăcut butonul din apropierea monturii care servește pentru schimbarea modului de focalizare. Spre deosebire de majoritatea celorlalte care par a fi construite dintr-un metal mai rezistent, acesta îți dă senzația că e făcut dintr-un plastic lucios. Desigur, e un lucru pe care-l poți trece cu vederea și care nu influențează negativ procesul fotografic.
Rămânând la partea de design, inițial am fost reticient în privința acelor rotițe. Ai câte o rotiță pentru diafragmă, expunere, ISO, compensarea expunerii, modurile de fotografiere (M,A,S,P) și încă una pentru expunere (cea clasică, cauciucată, care e pe toate D-SLR-urile). Mă gândeam că o să-mi fie greu să mă obișnuiesc cu ele, iar la început trecusem cu vederea faptul că rotița de expunere poate fi comutată pe valoarea 1/3 step care înseamnă că ai controlul exact ca pe un D-SLR obișnuit. Lași rotița de sus la 1/3 step, iar apoi controlezi expunerea doar din cea cauciucată, neagră. Eu unul așa am fotografiat tot timpul.
Revenind, credeam că nu o să mă împac foarte bine cu toate rotițele. Mi-am dat seama apoi, după aproape o oră de utilizare intensă, că nu e deloc așa și că, în fond, mă foloseam în mare parte de rotița cauciucată pentru expunere, rotița pentru ISO și cea de diafragmă. Fotografiam în modul manual, iar de restul nu prea am avut nevoie. M-am acomodat repede și apoi n-am mai simțit deranjantă multitudinea lor. În unele situații e chiar utilă.
Să trecem acum la specificațiile tehnice ale aparatului și apoi la calitatea imaginilor pe care le oferă. Ca o concluzie până acum, corpul este unul solid, se ține bine în mână atât cu obiective mici, cât și cu altele mai mari (n-am avut probleme în a fotografiat cu 80-200-le), iar poziționarea rotițelor, deși poate părea deranjantă la început, pe măsură ce fotografiezi mai mult nu mai devine o problemă.
Specificații tehnice – Nikon Df
- Senzor full frame de 16.2 megapixeli (același senzor ca pe Nikon D4);
- Sistem de procesare a imaginii EXPEED 3;
- Sensibilitate ISO cuprinsă între 100 și 12.800 cu extindere până la 204.800;
- Sistem de focalizare în 39 de puncte (seamănă foarte mult cu cel de pe D610);
- Fotografiere în rafală cu 5.5 cadre pe secundă;
- Disponibil la F64 – mulțumim echipei pentru oferirea aparatului în teste! – la prețul de 13.999 de lei în kit cu 50mm f/1.8.
- Calitatea imaginilor la ISO mare și în condiții dificile de lumină;
- Corpul este solid și se ține bine în mână;
- Sistemul de focalizare este rapid și precis (ne-ar fi plăcut totuși ca punctele să fie împărțite pe o zonă mai mare);
- LCD-ul este unul de o calitate foarte bună;
- Focalizare foarte rapidă chiar și în liveview;
- Modul T este foarte util atunci când nu ai o telecomandă.
- Autonomie relativ scăzută: poți fotografia cam o zi/800-1.000 de cadre cu o singură încărcare;
- Nu filmează;
- Butonul pentru modurile de focalizare (de pe montură) pare a fi dintr-un plastic nu foarte rezistent;
- Așa cum ziceam, punctele de focalizare sunt în număr foarte mare, dar înghesuite oarecum într-o suprafață mică, centrată;
- Prețul este unul destul de mare. L-am vedea mai degrabă cam pe la 9.500 de lei.
Iată câteva cadre pe care i le-am realizat aparatului într-un lift din hotelul Central Plaza din Piatra-Neamț. Dacă aveți de fotografiat un produs și sunteți într-un hotel, încercați lifturile. Vă puteți folosi foarte bine de lumina de acolo și de oginlzile foarte mari. 
Și câteva fotografii oficiale.
Fotografii pe timp de noapte: ISO 2.000 – 6.400
Primele experiențe în a fotografiat cu Nikon DF le-am avut în Piatra-Neamț. Într-o seară de vineri, după miezul nopții, imediat după ce DF-ul ajunsese la mine, am ieșit să realizez primele fotografii. Țintra mi-a fost Curtea Domnească, dar am mai realizat și pe traseu câteva fotografii.
Majoritatea cadrelor sunt făcute cu noul 50mm f/1.8 AF-S G, obiectiv cu care vine în kit DF-ul, dar m-am jucat puțin și cu 20mm f/2.8 AF-D și 80-200mm f/2.8 AF-D. Mărturisesc că cel mai bine s-a înțeles cu obiectivul cu care vine în kit, probabil și pentru că noul 50 e optimizat pentru noile tehnologii.
Toate cadrele sunt JPEG-uri (ca de altfel toate pe care le veți vedea în acest review) și sunt realizate cu sensibilități ISO cuprinse între 2.000 și 6.400. Am fost foarte mulțimit de ce am obținut, mai ales că e vorba de cadre JPEG. Singurul cadru în care am sesizat un zgomot de imagine mai evident a fost cel cu luna deasupra hotelului de care vă spuneam mai devreme, dar tind să cred că e din cauza norilor și a contraluminii puternice generată de lună. Iată cadrele realizate pe timp de noapte.
Fotografii de acțiune pe timp de noapte: ISO 3.200 – 4.000
M-am bucurat tare mult că am putut realiza acest test. Fotografiile pe care le veți vedea sunt făcute la meciul dintre FC Ceahlău și Steaua București care a avut loc sâmbătă, 14 decembrie, la Piatra-Neamț. Meciul s-a terminat cu 2 la 0 pentru echipa Stelei.
Revenind, acesta a fost un test extrem de dificil din punctul meu de vedere. Toate fotografiile au fost realizate din spatele unui gard cu un grilaj foarte des dintr-o sârmă destul de groasă. Colac peste pupăză, n-am putut sta chiar în dreptul lui ca să lipesc obiectivul de el și să-mi fie mai ușor. Am stat cam la doi metri de el.
Am realizat toate fotografiile cu un 80-200mm f/2.8 AF-D. Închipuiți-vă cât de greu a fost pentru sistemul de focalizare. Aveam jucătorii care oricum se mișcau deja foarte repede și treceam imediat de la a focaliza într-un loc la a focaliza în altul. Și mai aveam și grilajul care avea tendința să deruteze sistemul de focalizare.
Chiar și așa, aparatul s-a descurcat foarte bine. Veți vedea că, poate, unele cadre nu sunt suficient de sharp. Motivul e de la sine înțeles. Grilajul, aflat în bokeh, a interferat cu imaginea jucătorilor, aflați în zona de clar. Înțelegeți la ce mă refer. Așa cum ziceam, eu sunt foarte mulțumit și consider că e maximul ce se putea scoate în condițiile de față.
Fotoreportaj: Bucuria copilăriei
În satul Târpești din județul Neamț am găsit câțiva copii foarte simpatici. I-am găsit stând într-o cameră nu foarte mare, în care ei repetau și se pregăteau pentru un spectacol complet de Crăciun și Anul Nou. Se pregăteau să meargă cu capra, cu tobele, cu buhaiul, să colinde și să ure cu spor. Erau plini de energie, veseli și inocenți prin privirea lor.
A fost o plăcere să-i fotografiez. Mă tot gândeam cum i-aș putea surprinde mai bine în fotografii pentru a transmite starea pe care mi-au transmis-o și ei mie. Rezultatele le veți vedea mai jos. E un test bun pentru precizia focalizării, ținând cont că se mișcau destul de rapid, și pentru latitudinea dinamică (vezi fotografiile realizate în interior, dar cu urme ale luminii puternice de afară). Aparatul s-a descurcat excelent. Iar faptul că e mai mic decât un D-SLR full-frame obișnuit cred că m-a ajutat. Copiii nu l-au perceput drept un aparat foarte mare în fața căruia să se inhibe.
Portrete: Calitatea detaliilor
Un mare plus pentru rezoluția detaliilor. Se vede că senzorul de pe Nikon D4 își face treaba foarte, foarte bine. Am realizat o serie de portrete persoanelor participante la evenimentul #priNeamt. Haideți să vedem cu au ieșit.
Dacă în general am optat pentru utilizarea a 11 puncte de focalizare în loc de 39, aici a fost momentul în care am simțit nevoia celei de-a doua variante. Doream să centrez chipul oamenilor, dar să fac în același timp focus-ul pe ochi fără să aplic trucul cu blocarea expunerii. N-am reușit cu 11 puncte, dar activarea celor 39 mi-a fost de folos.
Și acum câteva crop-uri 100% din portretele pe care le-am realizat. Nu au niciun fel de sharp „artificial”, sunt exact așa cum au ieșit din aparat.
Peisaje deasupra meleagurilor Moldovei
Aici am observat cum DF profită la maxim de senzorul lui D4, iar plaja dinamică este una suficient de largă încât să devină ideală pentru peisaje. Priviți ce am realiza pe o vreme nu foarte potrivită pentru acest gen fotografic. Am fost foarte mulțumit de rezultatele obținute.
Concluzii și fotografii generale
Nikon DF este un aparat excelent din punct de vedere calitativ. Îl văd alegerea perfectă atunci când ai nevoie de un D-SLR full-frame într-un corp mai mic decât cele obișnuite, dar care să se țină totuși în mână, iar printre genurile fotografice pe care le abordezi se numără fotojurnalismul, fotografiile cu oameni, portretele, dar și peisajele.
Nu-l văd neapărat ca un aparat foto de uz comercial, ci mai degrabă drept un aparat care să te apropie mai mult de ce însemna filmul. Să te facă să gândești mai mult înainte să declanșezi. Să te facă să cauți povestea dintr-o privire și să o redai printr-o fotografie. Mai țineți minte ce ziceam de Pure Photography? Exact despre asta este vorba!
